IGA, vraci, traci, Ironic.

IGA, vraci, traci, Ironic.

Mizand pe intelepciunea populara, care spune ca intre doua beri bune nu te ploua, fapt dovedit de toti vracii traci (sau tracii vraci), am adunat cateva nasuri si papile exersate pe trotuarul de la Ironic Taproom si, intr-o zi care se anunta nefericita – deja scurtata mult de Guvern si innegurata de Cel-de-Sus – ne-am facut curaj sa testam berile italiene de inspiratie belgiana, tocmai ajunse de cateva zile in depozitul La 100 de Beri. Tracii au avut dreptate, nu ne-a plouat in pahare, semn ca berile au fost pe masura. 


Pentru subsemnatul, prezenta a fost motivata in primul rand de faptul ca nu mai auzisem niciodata de IGA – Italian Grape Ale – si, ca iubitor de vinuri cu olecuta de experienta, deja imi imaginam cum o sa tin un discurs inteligent si elocvent despre futilitatea tentativei de a lega berile craft de ideea de vin, cu atat mai mult despre indubitabila abominatie nascuta din incrucisarea mustului de vin cu fermentatele de cereale. Sa fie clar, nu ca nu aveam incredere in acest gen de experimente, aveam siguranta ca va fi o experienta nasoala. Cam aceleasi tip de certitudine pe care-l au mamele antivaxerite si 5geistii vanati de Micro Bill prin vaile de langa Aninoasa.


Pe scurt, cateva idei, inainte de notele de degustare:

- Berile sunt ceva special. Bune, ba chiar excelente daca ajung la cine trebuie.

- Au o personalitate suficient de puternica incat sa justifice existenta unei categorii distincte, gen IGA. Dar nici sour-urile gustate dupa ele nu se lasa mai prejos...

- De la primele italiene care m-au impresionat acum mai multi ani, gen Amarcord, industria italiana de craft a crescut si s-a diversificat mult.

- Daca bei bere buna pe trotuar, nu ploua, dar nu incerca sa bei bere buna pe trotuar ca sa nu ploua, ca nu functioneaza asa. (Am verificat a doua zi, cu niste mostre de la Addictive).


Berile:

Limes 2019, producator: Birrificio Bruton, in colaborare cu Fattoria di Magliano, 8,5% alcool, IGA cu must de Vermentino.

Vermentino este un strugure groaznic de subapreciat, originar din Sardinia, dar care s-a raspandit recent prin toata Italia. Floral si usor fructat, da vinuri usurele, cu corp subtire, dar foarte expresive si numai bune de baut reci pe timp de vara. Seamana oarecum cu o Cramposie de-a noastra, dar mai subtire. In IGA de fata, i se simte bine prezenta in notele de mere verzi dulci, piersici si boabe proaspete de strugure. Combinatia cu berea adauga note de drojdii si patiserie care fac ansamblul sa semene mai degraba cu un vin spumant usor mai rustic, dar de cursa lunga. Impresionant a fost finalul de gust - lung, matasos si proaspat. Buna si de gastronomie, langa inele de calamar la gratar, sushi sau un peste gustos, merge si bauta cu prietenii, cand aveti pofta de ceva bun si nu vreti sa impartiti o sticla de spumant.


Limes Rosa 2019, producator: Birrificio Bruton, in colaborare cu Fattoria di Magliano, 8,5% alcool, IGA cu must de Sangiovese vinificat rosé.

Sangiovese este jolly-joker-ul Toscanei si al centrului Italiei. In functie de cum iti cresti strugurii, poti sa faci din ei un Chianti banal, de omleta, sau unul de tip Riserva, de lasat mostenire nepotilor, poti sa faci un Brunello de mare exceptie sau un supertoscan... Strugurii folositi pentru berea de fata provin din Maremma, o zona apropiata de Marea Tireniana, iar locul isi lasa amprenta printr-un accent mineral, aproape salin, care insoteste notele de flori de cires, zmeura, aluat crud, drojdii, paine si croissant cu gem de fructe. O bere potrivita pe post de aperitiv, poate, sau chiar de companion de ton, somon, paella, sau gustari de tip ghiudem, carnati picanti... 


Saison de l’Ouvrier, producator: LoverBeer, Farmhouse Sour Ale, 5,8% alc

Niciodata nu mi-a fost dor de borsul din copilarie asa cum mi s-a facut dupa berea asta. Care mai stiti cum era – aveam cu totii cinci-zece vecine de la care sa cumparam cu 3-4-5 lei sticla de bors de un litru, fiecare avand reteta ei. Erau borsuri mai fine, mai dulci, mai acre, mai aromate, dupa cum punea fiecare propriile ierburi si tarate. Ei, daca va ganditi la unul atat de fin si de gustos incat sa nu ajungeti cu el acasa, cam aici sunt si primele arome de le Saison de l’ouvrier, date in mod clar de drojdiile salbatice folosite (fara stirea lor, banuiesc) la fermentatie. Evident, aromele de drojdii sunt completate si de alte note - de mere verzi, citrice, ierburi, vanilie (berea e pastrata cateva luni in butoaie de lemn), care fac berea complexa, dar si potrivita pentru sete sau racorire.


Lale 2017, Producator: LoverBeer, Wild sour aged fruit ale with cherries, 9,5% alc.

Cand vezi pe o bere din 2017, gustata in 2021, recomandarea „best before 2026”, e clar ca trebuie sa fie ceva special. Si, da, a fost speciala. Am vaga banuiala ca maturarea de 20 de luni in butoaie de stejar, in combinatie cu alcoolul ridicat (dar bine integrat si nederanjant, nici in nas, nici pe bolta palatina), joaca un rol important in speranta de viata a berii. (Despre beri sour am mai mentionat in treacat si in alt material de pe acest blog, „Cat de veche poate fi berea veche”. Si, iata!, am mai primit un raspuns). Arome intense de fructe cirese rosii si negre, visine, cirese amare, vanilie, dar fara taninurile, fumul sau condimentele specifice invechirii la butoi. Interesanta, intriganta si un bun subiect de observat in timp. As tine o cutie in debara, sa le gust din sase in sase luni, pana (si dupa) termenul recomandat.


Birra Madre, Sour Blend - Lambric, Producator: Birrificco Menaresta, 4,8% alc

O alta bere cu recomandare de consum aruncata departe, pana in 2025, desi aici nu mai este vorba de alcool mare, ci doar de fermentare in butoaie de stejar. A, si trebuie subliniat ca nu e greseala de tipar, este Lambric, nu Lambic, pentru ca este un Lambic facut pe malul raului Lambro, conform (contra)etichetei. Fermentat cu drojdii de patiserie (de unde si mentiunea Pasta Madre), are un nas mai degraba fructat, de fraguse, grapefruit roz, pomelo, cu accente de ierburi uscate, evident toate invelite in nuante de malt si drojdii. In gust se simte un pic de lemn ud, de doaga, dar tot fructul este dominant, pana la finalul lung si usor citric.


Curaj, mai e un pic si se instaleaza soarele, si le aprofundam la o terasa!

Taguri:

Comentarii